si degeaba ne agitam. totul, absolut totul are un inceput si un sfarsit. si ne intrebam de cele mai multe ori, cel putin mie asa mi se intampla... oare merita sa ne agitam pentru orice rahat? sau pentru orice chestie care initial ni se pare vitala si nu exista alta mai importanta si mai demna de mentionat decat rahatul ala care ne mananca nervii la un anumit moment-dat (multumesc dna. lefterache - prietenii stiu de ce). acum e inevitabil sa nu ma gandesc la cineva care m-a marcat (desi poate nu realizeaza, care zicea "delia, nu mai fi asa, carpe diem!" si eu, fraiera fiind, ca altfel nu ma pot numi, dupa ce s-a convins omu' ca sunt foarte trista, desi eu nu sunt asa, m-am comportat ca o virgina penibila si regret ca...desi n-ar trebui... ) si cu care probabil mi-a fost dat sa ma intersectez in organsimul asta care functioneaza cumva si din cauza sau si datorita mie, dar de care nu am fost capabila sa ma bucur destul, ca sa ma conving a mia oara ca toate lucrurile se intampla cu un motiv INTOTDEAUNA si ca intr-adevar functionam programat. nimic nu e intamplator, cred cu ardoare in asta la fel cum cred in existenta extraterestrilor si a vietii dupa viata. vreau dragoste, vreau multa dragoste, da, poate sunt nebuna ca deviez de la subiect si da, poate ca mi-as dori ca lucrurile sa fi decurs altfel in anumite ipostaze, dar, dupa cum ziceam, totul se intampla cu un scop. poate prostia mea nu e degeaba, poate mainile mele tasteaza acum de la sine, poate ca sunt in stare de ebrietate, poate chiar sunt sincera, poate nu sunt atat de aberanta si cineva chiar intelege ce vreau sa zic, poate chiar tu...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu