sport extrem

azi iar am incercat niste self-exceeding. asta e un fel de intrecere cu sinele, cred. saaaau un fel de intrecere dintre realitate si ideal. sau e tot aia? in fine. cert e ca am obosit. o sa trec probabil la ceva mai interesant. ca de a ma convinge ca dracul nu e atat de negru fara sa-mi iasa, m-am saturat. realitatea alearga mai tare, oricat de mult as incerca eu sa dau din aripi. nu-mi iese deloc in ultima vreme sa-mi introduc "it will be ok"-ul in circuit pentru ca... nu stiu de ce. azi iar am incercat sa-mi ocup mintea cu altceva, dar culmea, era tot ceva legat de tine. era insa ceva mai frumos decat the consuming "i wonder why...i cannot explain why...it will be fine (not)..why, why". sau cel putin asa mi s-a parut initial, fiindca dupa ce m-a prins ceasul noptii in mijlocul bucurestiului pentru tine sau din cauza ta sau...din prostia mea, sau ...din altceva... am vazut iar realitatea cum ma intrece. oare meriti?